“Eleutheriades este, în generaţiile de după Tonitza, cel mai important pictor care a comentat frumuseţea calmă şi cerurile calme ale Mangaliei. Acolo unde Tonitza surprindea pitorescul oriental, Eleutheriades evocă o lume familiară, pe care o învăluie într-un lirism plin de o vibrantă afecţiune.” (Dan Grigorescu)
Muzeul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu" găzduiește în două încăperi o impresionantă colecție de picturi ale lui Stephan Eleutheriades.
Elefteriadis este un pictor prolific iar opera sa abundă în studii şi încercări în căutarea unei opere definitive.
O parte din aceste studii ale sale fac obiectul donaţiei pe care pictorul o face în 2013 către UAUIM, după cum povesteşte preşedintele UAUIM, Emil Barbu Popescu:
“La Rio de Janeiro am fost invitat la două universităţi, iar la consulatul României, l-am cunoascut pe arhitectul Ştefan Elefteriadis, originar din Mangalia, reputat pictor în Brazilia. Terminase facultatea în anii '40. Mi-a descris amintiri legate de Facultatea acelor ani. I s-a publicat şi o monografie de către Institutul Cultural Român. Sora lui, care trăieşte în Atena, mi-a adus 35 de picturi pe care le-a donat Facultăţii noastre din partea lui. De la Rio am venit cu alte 30 de picturi donate, aşa că m-am gândit că un asemenea gest merita şi poate să susţină un proiect nou. [...] Am amenajat, deci, două încăperi cu expoziţie permanentă, cu colecţia Elefteriadis, şi vreau ca arhitecţii români răspândiţi în lume şi care s-au consacrat în pictură, să continue cu un Muzeu al Donaţiilor foştilor absolvenţi.”
Tablourile lui Eleutheriades sunt iremediabil legate de memorie (vechea Mangalie) şi de identitate culturală (comunitatea greacă şi cea mangaliotă în general) astfel încât legătura lor cu Muzeul Şcolii de Arhitectură nu este una întâmplătoare.
Proiectul diplomei susţinute de Elefteriadis în 1948 avea ca subiect: „Un satelit balnear la Mangalia".
Vechea Mangalie (demolată în perioada comunistă) a fost sursă de inspiraţie pentru primele picturi ale lui Eleutheriades dar şi o preocupare constantă a artistului plecat în exil.
În picturi şi în desene se văd poveştile nespuse ale oraşului, nostalgia frumosului, a copilăriei, a celor ce nu mai sunt, purtătorii de valori.